De-a lungul timpului, bijuteriile au fost considerate obiecte de artă. Întotdeauna, acestea vor oferi un plus de eleganță și stil, atât ținutelor de zi, cât și celor de seară. Colierele, brățările, inelele sau cerceii au scopul de a pune în evidență ținuta și personalitatea celor care le poartă.
Pentru foarte multe femei, bijuteriile sunt repere simbolice ale unor amintiri frumoase. Sunt multe cazuri în care bijuteriile au reprezentat cadoul ideal pentru a sărbători un eveniment important din viața unui cuplu sau din familie, acestea fiind achiziționate dintr-un magazin de bijuterii din aur .
Simbolizând dragostea și frumusețea, bijuteriile mereu au fost menționate în lirica românească.
Top cele mai îndrăgite poezii despre bijuterii
- În poezia “Căsnicia” de George Budoi sunt enumerate bogățiile vieții, căsătoria fiind văzută ca o bijuterie, soțul este “lucrătura / Cea din aur”, iar “femeia virtuoasă / Este piatra prețioasă”.
- Poemul “Soției” de George Budoi descrie concepția lui despre femeile căsătorite: “O, femeie prea frumoasă, / Tu ești piatra prețioasă / În acea bijuterie / Ce-i a noastră căsnicie!”
- Poezia “Am construit” de Vasile Culidiuc se referă la castelul construit pentru a-și aștepta iubita. Aceasta trebuie să îi stăpânească inima lăsată în “caseta de bijuterii / să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj”, iar el insistă “te rog să nu te joci cu inima mea / nu tăia din ea / cu ea te iubesc”.
- În poezia “A vedea…” de Rodica Nicoleta Ion, eul liric vede “frumosul, nu timpul / Mascat de rujuri, farduri, pampoane scumpe, ori bijuterii etalând luxul. / Cu sufletul încărcat de pace, Las să dăinuie peste lume / Un carusel de bijuterii.”
- Magazinul de bijuterii este citat și în poemul “Ora eternității” de Petru Dimofte astfel: “și a intrat într-un magazin de bijuterii / de pe Mark Street. / Nu peste mult timp, a ieșit afară, / cu o bijuterie / de douăzeci de karate, / întruchipând / o pisică Siameză, / bijuterie pe care el / o purta atârnată la / capătul unui / lanț auriu.”
- În poezia “Ad literam” de Doina Bonescu, eul liric mărturisește ce își dorește de la viață: “Nu cer mai mult / Decât aș da… / Nu vreau ce nu / Îmi aparține / Nu vreau bijuterii / Nici bani, / Vreau mâna ta. / Te vreau pe tine!”
- Poemul “Poezie, poezie” de Octavian Cocoș compară iubirea cu valoarea bijuteriilor în versurile următoare: “Poezie, poezie, / Deși sunt femei o mie / Eu îți dau iubirea ție / Ca pe o bijuterie.”
- În poezia “Nori în zbor” tradusă de Petru Dimofte eul liric descrie iubita ca pe “O, bijuteria mea dulce / Și parfumată” și recunoaște puterea acesteia “Tu poți face să-înflorească în mine / Flori de foc.”
- În poemul “Douăzeci și unul de cântece cu luminițe” de Radu Gyr, eul liric susține că “Odorul meu îl port bijuterie, / O rază de bujor într-un pahar.”
- În poezia “Bogății” de George Budoi, eul liric susține că unii adună averi, “bijuterii și aur – kile”, iar alții își adună gândurile în cărți.
